Şi s-a terminat cu blogul meu. Există trădare.Şi gândurile mele erau doar ca să mă descarc. Aşa pot şi să mor. Uitaţi-mă. PA!

Înnebunesc.Nu mai pot.Mă macină gânduri.Mă ard amintiri, priviri.Mi-e dor.Mor de dor.Plâng de dor.De ce totul merge prost? De ce nimic nu merge bine?De ce sunt singură? De ce…?! Lacrimi curg, fără ca nimeni să le şteargă…Cu ecou se-aud în baie cum ating podeaua, şi cum rece curge apa.Mă strâng în braţe…dar nu pot să mă-ncurajez, să-mi spun “Luptă!”.Privesc în oglindă.Scârbă!Nu mă mai suport…Îmi doresc să plec…departe.Dar ştiu că niciunde nu voi fi fericită dacă…nu-mi vei citi privirea…dacă nu vei şti să mă îmbrăţişezi…dacă nu vei fi acolo! Îţi spun ŢIE,oricine ai fi…dacă îţi pasă de mine…E ultima strigare, ultima încercare.De mâine mor.!

Vreau sa scriu ceva . Si nu pot. Mă doare capul. Folosesc diacritice.Cine naiba m-a pus?! Sunt irascibilă şi-mi vine să mă arunc pe geam.Păcat însă că stau la parter. Fir-ar. Nici măcar o ţigară mucegăită nu mai am prin buzunare sau prin cărti,sertare.Nici măcar o picătură de alcool nu mai găsesc prin toată casa.AH! Să-mi explice şi mie cineva de ce mi se întâmplă asta! El intră, iese, nu.mi răspunde. Nu ţi-am zis eu că vreau să mor? Ce rost are?

Oh.! Şi să nu mai spun de ea.În clipa în care se mărită, uită că mai are un copil.N-am să-mi schimb părerea niciodată.Nici de ar pica cerul pe mine. Nu că nu ar fi picat deja, dar totuşi.

Cu ce-am greşit?!

Ah.nu.! Şi să-mi mai bag şi “cu încredere ” picioarele in statul românesc.Toti vor bani, futu-i în gură, dar de unde morţii mamii lor?! Din veniturile astea de căcat? Ei n-ar rezista nici macar o lună cu un salariu minim pe economie.Şi-atunci cum pizda mamii lor pot predinde aşa ceva de la noi? Sincer, regret că l-au împuşcat pe Ceauşescu.Înca mai visez nopţile o a doua revoluţie.

Dar ce-mi bat eu capul? Învaţă ,puiule, că oricum în România nu găseşti un serviciu decent.

Ajunge pe azi.Deja mi-e rău de la stomac, şi nu-mi permit.Cum zicea taicămiu, “Spitalul e un lux”, dar asta NUMAI şi NUMAI în România , dragii mei.

O seară bună, dacă se poate spune aşa.

E altfel acum.

El nu ştie.

Se pierde plângând în inocenţa ochilor săi.

Ochii lui albaştrii,mari , frumoşi.

Te pierzi precum firul de nisip in deşert,

Precum picătura de apă in ocean,

În privirea lui atragătoare.

(Şi ce folos?Căci iar ma amagesc.

“Visează in continuare,fraiero!

Vei plânge iarăşi cu lacrimi amare,

Tânjind după o îmbraţişare.”)

Stau…

Privesc rana proaspat facuta…

simt mirosul sangelui,

il privesc cat e de rosu

il simt cum curge..

nici asta nu mai e o alinare.

vroiam sa mor

sa plec departe

sa uit

c`am existat vreodata

caci prea in plus

eu sunt

si prea cu vise

in lumea voastra..

ideala.

reala.

ma judeci

ma minti

de ce?

prea multe ganduri.

prea putine si nepotrivite cuvinte.

oare voi ajunge sa te urasc?

nu stiu..

nu mai stiu nici cum s`au intamplat

toate acestea, zbuciumatoare.

stiu doar ca,

sprijin n`am avut

si nici n`am.

tot ce`am simtit au fost iluzii

[si poate tu m`ai mintit]

eu prea repede

am crezut ca va fii bine.

Prostii.

cui sa`i pese

de mine.

de ciudata aia.

cu mainile reci,

iti atingeam odata fata.

ardeam, stiai.

ard si`acum…

de rautate.

tremur..

si plang.

scnenarii.

cui ii pasa?

sunt…nici macar un om.

sunt un  suflet pribeag..

undeva…

n`ar fi trebuit.

dar din pacate

sunt in lumea ta.

Is autumn again.

Today i feel the rain

touching my face.

In my hair

i know i have

multicoloured leaves.

My eyes are looking to the

far-far-away sunset…

without you beside me.

I hear a bird

lonly singing,

screaming her pain.

Almost i hear in her voice

my story…

my dreams..

your voice

calling me

“my princess.”

…

I`m crying in the rain…

Do you know what how it feels

this day  of october

alone like me?:|

Mi`am adus aminte de o poezie mai veche…si am zis sa o postez…

Inspiratie cu ajutorul lui John.:X Imi lipsesti .:(

Si prin negura tacuta

Trec ispitele de ceara,

Figurine`ntunecate,

Preumblandu`se prin ceata.

Si`n a noptii magie,

Rasul sadic de`omat apare,

Ucigand sperante.

[20.mai.2009.]

…Privesc in oglinda…cu coltul ochiului.Imi vine sa o sparg.Imi vine sa`nghit cioburile oglinzii imprastiate prin camera…Vad sange peste tot…Simt miros de alcool…Prognozez avalansa de lacrimi … ma doare…sunt inerta.Mana nu`mi mai tremura cand apropii cutitul de vene…Acum…privesc in gol…si tai. Nu doare.Lama aluneca fin pe vene ca arcusul pe vioara.Se canta concertul numarul infinit al suferintei. Simt valurile calde ale marii de sange…mangaindu`mi palmele…ma prabusesc….incep sa plang.Ce usurare. De cand nu m`am mai descarcat…si poate ca va fi ultima oara.

Nu mai exista suflete pereche.Nu mai vreau sa aud soapte la ureche.Mereu e roz…frumos. Si cand cazi mai tare te izbesti…

Savurez momentul…Stiu ca voi fi “salvata”…caci misiunea mea e sa sufar…si sa`i fac si pe ceilalti sa sufere…

Dar ador sa spun adio…insa doare realitatea…

Celor care si`o iau in cap, va spun doar …da`va`n p*la mea.:|

…

E noapte

e frig

e rece

tare fara tine.

Cu greu adorm

cu ochii in lacrimi

cu bluza ce`ti poarta parfumul in brate

…

plang.

Ma trezesc tipand

te strig…

mi`e frica

fara tine..

printul meu frumos

ce`mi alunga visele

urate si rele.

unde esti?!

De ce am sufletul atat de rece

incat ai plecat?

ma doare distanta

dar mai tare ma doare

clipa cand nu`mi esti aproape.

(

De ce baby?:(

A cui a fost vina?:|

Prea repede`am crezut

si cum se spune

“totul trece

dar nimic nu trece

fara sa lase urme.”

Credeam ca…

dar ce mai conteaza?

caci iar am luat`o de la zero…

incep iar si iar…

nu pot sa mor…

caci pentru ea…

si pentru el.

chiar daca a plecat

sper ca se va`ntoarce

si ca ma va strange

iar in brate.

el de mica ma alina

ma alinta

el ma intelge

si el sigur ma iubeste

si ea

bunica mea:)

care m`a crescut

ma creste

doar pt. ca`i ea cu mine

ma face sa ma simt

pur si simplu bine.

Nu vreau sa stiu cand va veni

clipa despartirii

dar atunci

voi pleca odata cu ea….